• 1

    Nasce a pascion

    Año 1905
  • 1

    I coî de l’anima

    Año 1910
  • 1

    A conteiza superclascica

    Año 1913
  • 1

    Gio dòppo gio

    Año 1919
  • 1

    O gio in Ouröpa

    Año 1925
  • 1

    Primmo vinsitô de l’era profescionistica

    Año 1931
  • 1

    L’eterno canonê, o “guaraní”

    Año 1932
  • 1

    O primmo “bicampeonato”

    Año 1935
  • 1

    O batezzo da “Bombonera”

    Año 1940
  • 1

    O “goleador” co-a beretta

    Año 1944
  • 1

    Quelli anni difiçili

    Año 1949
  • 1

    Co-a fòrsa di “xeneizes”

    Año 1954
  • 1

    O Roma, o Delém e a lezendia

    Año 1962
  • 1

    L’ezòrdio do “Rojitas”

    Año 1963
  • 1

    Bicanpionato speciale

    Año 1965
  • 1

    Festa Monumentale

    Año 1969
  • Video El inolvidable Toto Lorenzo
    1

    L’eterno “Toto” Lorenzo

    Año 1976
  • Video La primera Libertadores
    1

    A primma “Libertadores”

    Año 1977
  • Video El mundo a sus pies
    1

    O mondo a-i sò pê

    Año 1978
  • Audio Maradona es de Boca
    Video Maradona es de Boca
    1

    Maradona o l’é do Boca

    Año 1981
  • 1

    Periodo de crixi

    Año 1985
  • 1

    Ciù coppe inta vedrinn-a

    Año 1989
  • Audio
    1

    A squaddra Meistra

    Año 1992
  • 1

    O periodo Macri

    Año 1995
  • 1

    O mito do Román

    Año 1996
  • 1

    O vicerè de La Boca

    Año 1998
  • Audio Maradona es de Boca
    Video Maradona es de Boca
    1

    Torna padroin do mondo

    Año 2000
  • 1

    Ancon ina coppa co-o sponcion

    Año 2001
  • Audio Maradona es de Boca
    Video Maradona es de Boca
    1

    O Bianchi, de ritorno co-a glöia

    Año 2003
  • 1

    O Boca do Basile

    Año 2005
  • Audio Maradona es de Boca
    1

    A sesta “Libertadores”

    Año 2007
  • 1

    Repiggio stòrico

    Año 2008
  • 1

    L’adio do mascimo “goleador”

    Año 2011
  • 1

    Coppa Argentinn-a

    Año 2012
  • 1

    O vicerè, tersa parte

    Año 2013
  • Nasce a pascion

    Quella giornâ a-i 3 d’arvî do 1905, Esteban Baglietto, Alfredo Scarpatti, Santiago Sana e i fræ Teodoro e Juan Antonio Farenga an fæto ‘na cösa no goæi despægia da quello che tanti atri gruppi d’amixi into resto de l’Argentinn-a favan pe apagâ quello

    fervô verso o balon ch’o s’ea açeizo into pòpolo. An fondòu o seu club. O particolare do caxo o l’é che, sensa saveilo, fondavan o ciù grande do Paize; un ch’o saieiva devegnuo a pascion de tanti, e anche ‘n gigante mondiale. Scicomme a riunion inta ca do Baglietto a l’ea stæta interotta da de vixite inportunn-e, a çeimònia da fondaçion a l’é continoâ a l’averto, asetæ in sce ‘na

    banca da ciassa Solís. E li o l’é stæto fisòu o nomme, pigiòu naturalmente da-o quartê, e se gh’é azonto o ‘Juniors’ ch’o ghe dava quell’aia de notabilitæ ingleize che a l’epoca a l’ea de mòdda. O Baglietto o l’é stæto nominòu prescidente. E a-i 21 d’arvî do 1905, in sciô canpo de zeugo de Independencia Sud, an vinto 4–0 in sciô Mariano Moreno, inta primma partia da seu stöia: a l’ea a prediçion de quello che gh’ea ancon da arivâ.

    Galeria de fotografie

  • I coî de l’anima

    O Boca o gh’aveiva za o nomme, o teren dove zugâ e quarche imigròu italian che o sostegnisse con pascion, ma ghe mancava i coî da identificase. Pe-i vestî, a l’epoca, se l’arangiavan comme poeivan; e quindi, pe-e primme partie, a seu di

    Farenga, a Manuela, a l’à cuxio di frexetti neigri in sce di mariöli gianchi coscì da poéiseli mette pe zugâ. L’unica condiçion a l’ea che no foisan rosci e gianchi, pe no ese comme... Alumni, a squaddra ingleize che aloa a l’ea fòrte. O Boca o l’à adêuviòu anche ‘n modello celestin, de vòtte ‘n atro con de righette bleu sotî, fintanto ch’o no l’à adotòu definitivamente o

    giano e o bleu ispiræ a-a bandea de ‘n barco svedeize arivòu a La Boca. O Juan Bricchetto, ch’o travagiava a-o ponte dove pasava i vapoî da-o pòrto, o l’aveiva pigiòu da li a soluçion. Primma gh’é stæto o bleu co-a striscia giana ma, pe evitâ e confuxoin co-o senso da striscia indoâ, do 1913 l’é stæto infin çernuo quella striscia indoâ che, a-a giornâ d’ancheu, a l’incroxa

    ancon da-o petto l’anima d’ògni fanatico do Boca.

  • A conteiza superclascica

    13 d’arvî do 1913: a l’é a dæta registrâ in scî libbri comme l’ezòrdio do Boca inta primma divixon, 4–1 contra l’Estudiantil Porteño a Ituzaingó. E aloa o l’é arivòu anche o primmo “superclásico” do balon in Argentinn-a. O Boca e o River aveivan in comun o quartê, l’origine e a rivalitæ,

    ch’a l’é cresciua inti primmi anni de zeugo fin a vegnî o ciù grande derby argentin e un di spetacoli ciù atraenti do balon che gh’é into mondo, mascimamente se o se fa a-a “Bombonera”, consegiòu da giornali e reviste internaçionali comme ezibiçion da no perde a ògni turista ch’o segge in vixita in Argentinn-a.

    O primmo scontro formale de quella rivalitæ, ch’o se saieiva ripetuo ben ciù vòtte, o l’é stæto into stadio do Racing; e o l’à vinto o River pe 2 a 1. Primma de quella partia s’ea verificòu çerte ratelle d’amixi che incomensavan a progetâ quella conteiza ch’a l’avieiva caraterizòu o balon argentin. Inte quelle partie, ancheu e atraverso a longa stöia, o Boca o dòmina comodamente.

  • Gio dòppo gio

    A popolaritæ do Boca a l’é cresciua inti primmi anni de vitta a despeto de dificoltæ pe atrovâ o pròpio teren. Fin da-a fondaçion in ciassa e da-a primma partia a Independencia Sud, o Boca o l’à stramuòu in sce ‘n canpo vixin a-e carbonee Wilson,

    e o l’à lasciòu o quartê pe stabilise brevemente a Wilde in periferia; ma a cheita do numero de sòcci (da 1500 a 300) a l’à costreito a ritornâ a La Boca a çercâ ‘n stadio neuvo. Primma son andæti tra e vie Ministro Brin, Sengüel, Caboto e Tunuyán. E do 1922 se son areixæ definitivamente tra Brandsen, Del Valle Iberlucea, Aristóbulo Del Valle e e colisse da Ferovia Sud. O primmo titolo o l’é stæto consegoîo do

    1919, e l’é da notâ çerti zugoei che an segnòu a stöia da potensa di “xeneizes”, comme o gòlchîper Américo Tesoriere, o Pedro Calomino e l’apascionòu Alfredo Garassino. Li a La Boca, inte ‘n stadio co-a tribunn-a de legno, l’é arivòu e primme vitöie de ‘n decenio d’öo, quello do 1920. In totale l’é stæto sei titoli in Primma Serie

    (1919, 1920, 1923, 1924, 1926 e 1930), træ Coppe “Carlos Ibarguren” (1919, 1923 e 1924), e dite “Copa Competencia” (1919 e 1925), quella nominâ “Copa de Honor” (1920) e a “Copa Estímulo” (1926).

    Galeria de fotografie

  • O gio in Ouröpa

    O Boca o l’ea za a pascion de tanti a quell’epoca gloioza, e o çimello “xeneize” o l’ea za spantegòu into resto do Paize, ma do 1925 o l’aveiva da fâ o grande passo internaçionale. Mentre aloa o spostâ a squaddra di zugoei da balon o paiva insòlito, o gio in Ouröpa o l’é stæto

    fondamentale. Dozze zugoei pròppi e çinque invitæ se son inbarcæ a-i 5 de frevâ a Montevideo e, vintidoî giorni ciù tardi, son arivæ a Vigo, aconpagnæ solo da-o Victorio “Toto” Caffarena, ch’o l’à pagòu o seu bigetto pe conto seu e ch’o l’à fæto nasce a lezendia do Zugòu Numero 12, de za ch’o l’à fæto da masseur e da ascistente. Fra e dixineuve partie, gh’é stæto chinze vitöie,

    ina patta e solo træ desfæte, con 40 ræ segnæ da-o Boca e solo 16 contra lê. E an tocòu i cheu, lasciù e chi da niatri, pe fondâ l’exito internaçionale arivòu tanti anni ciù tardi. O riconoscimento mondiale e o fervô popolare adesciæ aloa da quello gio son stæti coscì fòrti da fâ sci che a squaddra, desbarcâ de ritorno a-i 12 de luggio,

    a foise diciarâ canpion d’önô da stagion 1925 da-a dita Asociación Argentina de Football. Pe tutto o mondo o Boca o l’ea za fra i grendi.

    Galeria de fotografie

  • Primmo vinsitô de l’era profescionistica

    O Boca, ch’o l’aveiva vinto o primmo torneo de l’era amateur, o l’é anche stæto o primmo a vinse inte quella profescionistica. A squaddra do Mario Fortunato a s’é consacrâ ina giornâ primma da fin, dòppo avei goagno

    4–2 in sce Talleres de Remedios de Escalada. Quindi, inte l’urtima giornâ, a s’é concessa l’enorme lusso de superâ pe 3 a 0 o River comme squaddra òspite. Quello Boca canpion o l’à avuo in atacco ina cobia esploxiva, de quelle che ghe basta amiase pe acapise, ch’a saieiva arestâ inta stöia: Varallo e Cherro. O dito “el Cañoncito” [o Canonetto], arivòu da-o Gimnasia, o l’à fæto 27 gòl inte 24 partie,

    mentre “el Apilador” o n’à fæti 19 durante 30 zeughi. O l’é stæto anche da notâ o Florentino Vargas, outô do primmo gòl do Boca de l’era profescionistica. O Boca, ch’o l’à goagno in sciô River e doe partie, o l’à finio o torneo con 50 ponti, pe via de vintidoe vitöie (a l’epoca se conferiva doî ponti pe ògni partia vinta), 6 patte e 6 desfæte. Fito avieivan avuo ciù alegrie...

    Galeria de fotografie/h4>

  • L’eterno canonê, o “guaraní”

    A stöia a l’é incomensâ in òcaxón da partia vinta 4–1 da l’Argentinn-a in sce Paraguay a-o stadio do San Lorenzo, do 1929. I dirizenti do Boca son andæti a vedde i paragoaien González e Lagos

    ma son arestæ inamoæ da potensa e de l’asbrio do Delfín Benítez Cáceres. Solo do 1932, e dòppo de difiçili contrataçioin co-o Libertad, o Boca o l’à infin asunto l’atacante, ch’o l’é arivòu a-o club pe cresce in esperiensa. Ma o Benítez Cáceres o no gh’à dæto tenpo. Inte ‘na partia de Reserva contra o River o l’à segnòu træ vòtte e fito o s’é goâgnòu a titolaritæ e o l’à formòu quello trio invinsibile insemme a Cherro e

    Varallo. “El Machetero”, o mancin ch’o l’ea bon co-a drita ascì, o l’à vinto doî titoli (1934 e 1935); e dimmo ch’o l’ea finn-a stanco de pertuzâ e ræ: o n’à segnòu 107 e o l’é o foestê che ciù gòl o l’à fæto pe-o Boca.

  • O primmo “bicampeonato”

    Tra 1934 e 1935, o Boca o l’é ariêscîo a pigiâ a primma doggia coronn-a do balon argentin de l’era profescionistica. Into primmo torneo, fæto a trei giroin, o Boca o l’à segnòu pe-a primma vòtta inta seu stöia ciù de çento ræ, e o s’é consacròu pe ‘n ponto de vantaggio in sce

    Independiente. O “goleador” o l’é stæto o Cherro, con vintidoe conquiste. L’anno apreuvo, in sciâ baze de quella squaddra vinsente e con l’azonta do brazilian Domingos Da Guia a-o centro, o Boca o l’à vinto o torneo do 1935. O l’à megioròu a soliditæ in difeiza e, sorvetutto, l’efetivitæ, con l’inprescionante totale de l’85% di ponti, in 27 vitöie, 4 patte e 3 desfæte.

  • O batezzo da “Bombonera”

    Questa stagion a l’à portòu doe beliscime neuve pe-o mondo do Boca: l’inouguraçion do stadio e a conquista de ‘n atro titolo. Aveivan lasciòu inderê o pelegrinaggio di primmi

    anni e o modesto stadio co-e tribunn-e de legno into scito definitivo tra e vie Brandsen, Del Valle Iberlucea, Aristóbulo Del Valle e e colisse da Ferovia Sud. A-a religion di “xeneizes” ghe mancava o tenpio, e quello li o l’é arivòu do 1940. A dita Bonbonea, o seunno titanico portòu avanti da-i dirizenti con in testa o dotô Camilo Cichero, a l’é stæta inougurâ a-i 25 de mazzo co-o 2–0 in sce San

    Lorenzo inte ‘n amichevole; e o l’é stæto ‘n sponcion fondamentale pe-o Boca, ch’o l’à vinto i 13 incontri zugæ li e o l’é vegnuo canpion. Nasceiva o mito in gio a-o mondo: do 1952, a l’avieiva azonto o terso anello de scæn e l’iluminaçion e, do 1996, i palchi VIP. A l’epoca o l’ea za ‘n monumento do zeugo do balon, da rinomansa globale, e a l’atirava segge i fanatichi che i vixitatoî arivæ da ògni

    parte do mondo.

    Galeria de fotografie

  • O “goleador” co-a beretta

    A-i 26 de setenbre do 1943, o Boca o perdeiva 1–0 contra o River inta “Bombonera” quande o back Lucho Sosa o gh’à pasòu o balon a-o Severino Varela, l’urugoaian da-a beretta gianca. Quello li o se gh’é bolòu, e a squaddra a l’à infin patòu. Ciù avanti o l’à torna segnòu e, coscì, o l’à goâgnòu l’eterno amô di fanatichi e o

    seu pòsto inta stöia. Quello Boca o l’é stæto canpion, pe ‘n solo ponto de vantaggio in sciô River, do 1943, e o l’é arestòu invitto pe 26 partie ancon l’anno apreuvo: o record o saieiva pasòu a-o Racing do José Puzzuti do 1966 e, in sciâ fin do decenio 1990, o saieiva ritornòu a La Boca co-o Bianchi, inte 40 partie sensa

    ese sconfiti. Aloa o crio da vitöia o l’é stæto contra o Racing into stadio “Monumental”.

    Galeria de fotografie

  • Quelli anni difiçili

    A stagion do 1948 a l’é stæta pe-o Boca a previxon de quello che saieiva vegnuo apreuvo. Dòppo o primmo sciòpero de zugoei da balon, a squaddra a l’é finia 8ª, a seu pezo poxiçion fin aloa into profescionismo. E o 1949 o l’é stæto ancon ciù amao. A despeto d’avei asunto

    tanti zugoei famoxi, l’exito da squaddra o l’é stæto scarso e a l’é arivâ a l’urtima giornâ a reizego de chinâ zu in segonda serie. Inta “Bombonera” strapinn-a, o Boca o l’à anichilòu pe 5–1 o Lanús e o l’à evitòu de cangiâ de categoria. O periodo da-o 1945 a-o 1959, chinz’anni ciù inte spinn-e che inte reuze, de titoli o n’à lasciòu solo che un, e o l’é stæto o momento da pezo fortunn-a da seu stöia.

  • Co-a fòrsa di “xeneizes”

    A-i 11 de novenbre do 1954, o Boca o l’à sconfito o Tigre pe 1–0 e o s’é incoronòu comme canpion dòppo neuv’anni de sésia. A squaddra conduta da Ernesto Lazzatti a s’é distinta da-a soliditæ in difeiza. Tutto questo pe via do dito gòlchîper cantante Elías Musimessi e di

    difensoî Eliseo Mouriño e Natalio Pescia, da-o nomiagio “Leoncito”. Sotta, o responsabile pe-i gòl o l’é stæto o José "Pepino" Borello, atacante perscistente e outô de di potenti corpi, ch’o l’à segnòu da-a meitæ do canpo contra o Vélez da òspite, a Liniers.

    E o l’à fæto o seu travaggio: con 19 conquiste, o l’é stæto o “goleador” do torneo. Ancon in atro crio de vitöia o fava sci che o Boca o montesse torna in sciâ çimma do balon argentin, lasciù dov’o gh’aveiva da ese.

    Galeria de fotografie

  • O Roma, o Delém e a lezendia

    Tanti ean za apascionæ pe-o Boca ma, çerte vòtte, gh’é di fæti che peuan incidde in scê lezendie pe rendile giganti. Un de quelli o l’é stæto o scudetto do 1962, de longo aregordòu pe-o derby vinto in sciô River inta “Bombonera”, a seia quande o Roma o l’à sarvòu

    o penalty do brazilian Delém. Fòrte e duo, o Boca o segnava a ræ e subito o serava a pòrta: o n’à riçevuo 18 inte 28 partie. Ma, a-o de la do Antonio Roma, con Silvio Marzolini, Carmelo Simeone e Antonio Rattin, quello Boca o gh’aveiva l’atacante brazilian ch’o l’ea specialista into fâ fronte a-o River, a-o quæ o gh’à fæto ninte meno che dexe gòl; e un pe vinse 1–0,

    quande o Boca o l’à scheusso in’atra stella: o se ciamava Paulo Valentim.

  • L’ezòrdio do “Rojitas”

    A seia di 19 de mazzo do 1963 a l’arestiâ segnâ a feugo in scî fanatichi do Boca. A-a “Bombonera” e contra o Vélez o l’à incomensòu a zugâ o Ángel Clemente Rojas, o “crack” da-o stile desfaciaddo, da-o fianco prodigiozo e l’abilitæ unica. A son de zugæ, partie e gòl,

    o figeu o l’à riçevuo o nomiagio fæto co-o diminutivo do seu cognomme e o l’é vegnuo un di idoli ciù grendi do club. Do 1970 o l’à segnòu a ræ contra o Central pe vinse o canpionato naçionale e, l’anno dòppo, o l’é emigròu feua do Paize. L’incredibile “Rojitas” o n’à dæto çinque titoli e o n’à lasciòu di segni eterni inta memöia.

  • Bicanpionato speciale

    O terso “bicampeonato” do Boca o l’é arivòu co-i scudetti do 1964 e do 1965, ben despægi into gusto. Into primmo, o Boca o l’é vegnuo fòrte in difeiza e o l’à sarvòu a pròpia pòrta inte 19 tra e 30 partie. O l’à avuo çinque ponti de vantaggio in sce quelli de Independiente e

    o l’à meitòu a coronn-a dòppo avei sconfito o River a-a “Bombonera”. Do 1965, o Boca o l’é montòu in mòddo spetacolare e a-e urtime giornæ o l’ea a-o pari co-o River, arivòu a La Boca in vantaggio pe-a tersurtima giornâ. A ræ segnâ da Artime squæxi a ghe dava o titolo a l’aversaio, ma Pianetti e Menéndez an cangiòu a stöia. A çimma a l’é arestâ inte man do Boca, ch’o l’à fæto

    festa a l’urtima giornâ dòppo a vitöia in sciô Atlanta.

    Galeria de fotografie

  • Festa Monumentale

    Comme l’ea squæxi d’uzo, o Boca o l’à amagonòu o River e o l’é arestòu canpion. Ma quella vòtta gh’é stæto de l’atro in azonta: a festa a l’é stæta a-o stadio de l’aversaio, o “Monumental”. Coscì o Boca o l’à riçevuo o Naçionale do

    1970, dòppo avei patòu 2–2 con quelli de caza con doî gòl do Madurga. A squaddra do Di Stefano a l’à coltivòu a belessa do “juego bonito” e a l’à ezibio a seu abilitæ inte primme dozze giornæ, fra e quæ a l’à vinto unze vòtte. “Rojitas”, Ponce, o “Negro” Medina, Novello, Madurga son nommi che inta stöia do Boca son arestæ ligæ a-o bon zeugo. Pe de ciù, quella squaddra de lusso a gh’à

    avuo ‘n atro piaxei: a l’à meitòu a “Copa Argentina” dòppo avei vinto in sciô Atlanta in finale.

    Galeria de fotografie

  • L’eterno “Toto” Lorenzo

    Quande o Juan Carlos Lorenzo o l’é arivòu do 1976 e o l’à dito i nommi de quelli ch’o voeiva fase portâ comme rinfòrsci, tutti l’an amiòu sconçertæ. “El Loco” Hugo Gatti, Francisco Sá, Rubén Suñé, Carlos Veglio

    e Mastrangelo aveivan za fæto ina longa stradda into zeugo do balon; ma o tenpo o l’à infin dæto raxon a l’alenatô into ciamâ i ciù pratichi. L’apascionante gòl do Benítez, dito o “cineize”, contra o Huracán into stadio do River o l’é stæto a ciave pe permette a-o Boca d’andâ via co-o titolo metropolitan. Ma de seguo o Naçionale o l’é stæto a çêxetta in sciâ torta. Perché o l’é stæto vinto ninte meno che contra o River,

    inte l’unica finale protagonizâ insemme da-i doî, into stadio do Racing. O Rubén Suñé o l’à subito zugòu o seu caso de puniçion, ch’o l’à infiòu into canto da pòrta mentre o portê do River, Ubaldo Fillol, o meteiva ancon in ordine a miagia di zugoei in difeiza; e a furbaia a gh’é costâ o canpionato. De quella stòrica seiann-a a Avellaneda ne parla ancon i fanatichi ciù ansien a-i figgi e a-i nei. Da no scordâ mai ciù.

    Galeria de fotografie

  • A primma “Libertadores”

    In mezo a-a neggia e a-o freido de quella neutte magica di 14 de setenbre a Montevideo, a-o mitico stadio “Centenario” ch’o l’à òspitòu a primma Coppa do Mondo, a l’é nasciua anche a lezendia de coppe do Boca. “El Loco” Gatti o l’é xoòu da mancinn-a, o l’à sarvòu o penalty do Vanderley, e o Boca o s’é consacròu canpion de

    Americhe pe-a primma vòtta inta stöia. L’é stæto contra o Cruzeiro do Brazî, dòppo o trionfo 1–0 d’ògni squaddra inta pròpia sede, e apreuvo a quella tersa partia finia 0–0; ma a-i casci de rigô o l’é stæto realizòu un di seunni do Boca, rimandòu da quella finale persa in favô do Santos do Pelé do 1963. Inderê gh’ea arestòu River, Defensor, Peñarol, Libertad e Deportivo Cali. Invitto in finale o l’é arivòu o

    spaventozo Cruzeiro, l’urtimo vinsitô, ch’o gh’aveiva ben ben de zugoei inta Naçionale. A-a Bombonera, a l’é finia 1–0 pe-o Boca co-a ræ segnâ da-o Carlos Veglio; ma dòppo a desfæta a Belo Horizonte gh’é stæto da arivâ a-a tersa partia, vinta da-o Boca co-o mariölo gianco, ch’a l’à consacròu o Gatti comme idolo eterno inte quello deximo rigô.

    A l’ea a primma stella internaçionale; da aloa, ne saieiva arivòu tante atre.

    Galeria de fotografie

  • O mondo a-i sò pê

    Pöchi credeivan a-o Boca inte giornæ primma da finale intercontinentale do 1977. O 2–2 co-o Borussia Mönchengladbach a-a “Bombonera” o l’ea stæto ‘na brutta cheita e i ouropei ean i favorii de tutti pe-a segonda partia. Però,

    in Germania, o “Toto” Lorenzo o l’à fæto ‘n programma perfetto ch’o l’à sorpreizo i locali e, in apenn-a 35 menuti, o Boca o l’à liquidòu e previxoin contraie. Felman, Mastrangelo e Salinas an segnòu a ræ inte quella freida neutte do primmo d’agosto do 1978. A-o ritorno, o Boca o l’à eliminòu o River e o Mineiro d’in semifinale da coppa “Libertadores”, inta quæ o l’é intròu de za ch’o l’ea l’urtimo canpion,

    e o l’à dovuo disputâ in’atra coppa contra o colonbian Deportivo Cali. Dòppo avei patòu comme òspite, o Boca o l’à vinto e inbarlugòu co-o potente 4–0 pe ese diciaròu “bicampeón”. Pe-o club o l’é stæto l’urtimo titolo do “Toto” Lorenzo, ch’o n’à lasciòu di aregòrdi eterni.

    Galeria de fotografie

  • Maradona o l’é do Boca

    O Boca o l’à fæto tremâ o mercòu di zugoei quand’o l’à asunto quello feua de mezua: o zugava a l’Argentinos e o fava intravedde l’enorme avegnî de un che, de la da ese confesso fanatico do Boca, o l’aveiva za conosciuo a vitöia co-a squaddra di zoeni do 1979. A l’arivo do Diego o l’é vegnuo anche o Miguel Brindisi,

    a ciave pe vinse o torneo metropolitan. O Boca o l’à goagno vinti partie, o n’à patòu dexe e o n’à perso solo quattro. Primma, o Maradona o l’é anche stæto a stella da vitöia in sciô River a 3–0. Quello titolo o l’à segnòu l’iniçio do rapòrto tra o Boca e o Diego. Dòppo o saieiva stæto venduo a quelli de Barçelonn-a e o saieiva ritornòu solo 14 anni ciù tardi...

    Galeria de fotografie

  • Periodo de crixi

    A-i 6 de zenâ do 1985 o Antonio Alegre o l’à asunto a prescidensa co-o club in mezo a ‘na profonda crixi sportiva e istituçionale. D’anno in anno, o l’à misso in ordine e diferenti seçioin e o l’à dæto o via a-a recostruçion. Pe-o balon o no l’é stæto ‘n anno feliçe. Co-o Alfredo

    Di Stefano inta direçion tecnica, a squaddra a l’é pasâ inta primma faze do torneo naçionale ma a l’é stæta eliminâ da Independiente. Aloa, l’é arivòu Julio Olarticoechea, Carlos Tapia, Enrique Hrabina e Alfredo Graciani. Inta segonda parte de l’anno, o Boca o l’à fæto ‘na megio figua e, co-o neuvo formato di canpionati, o l’à finio chinto con 14 vitöie, 13 patte e 9

    desfæte. A gestion do Alegre, l’òmmo ch’o l’à sarvòu o Boca da-a pezo fin, a saieiva duâ 10 anni, fin a quande o l’é arivòu o Mauricio Macri.

  • Ciù coppe inta vedrinn-a

    Dòppo eutt’anni sensa conquiste ofiçiæ, o Boca o l’à conosciuo l’oufeuggio da “Supercopa” solo do 1989 sotta a direçion do Carlos Aimar. Apreuvo a-o sortezzo, a l’é intrâ inti quarti de finale e a l’à eliminòu o Racing. In semifinale a l’à mandòu via o Grêmio do Brazî e in finale, da òspite a Avellaneda,

    a l’à fæto a festa in faccia a Independiente, in scî rigoî. Con in pòrta o Navarro Montoya, dito “el Mono” [o macacco], a potensa do Blas Giunta in centro e o talento do Diego Latorre in atacco, o Boca o s’é fæto padron do continente. L’anno apreuvo, a squaddra a s’é torna afermâ inta “Recopa” contra o Atlético Nacional de Medellín, vinsitô da “Libertadores” do 1989.

    Do 1992, co-o Oscar Washington Tabárez tra i suplenti, Boca o l’à misso sciù a “Copa Masters”, creâ da-a Confederaçion Sudamericann-a pe-i vinsitoî da “Supercopa”: a l’à goagno 1–0 in sce l’Olimpia do Paraguay e 2–1 contra o brazilian Cruzeiro. Do 1993, o Boca o s’é concesso o piaxei d’ancon in atro trofeo internacional,

    a “Copa de Oro”, contra i canpioin continentali do 1992. O Meistro Tabárez o l’ea za andæto via e o l’ea arivòu o Jorge Habegger. A squaddra a l’à vinto in scî brazilien São Paulo e Atlético Mineiro e a l’à çelebròu a caza inta “Bombonera”.

    Galeria de fotografie

  • A squaddra Meistra

    O titolo do torneo “Apertura” 1992 o l’é stæto ‘n enorme solevo. I sucesci internaçionali no favan abasta pe apagâ a sæ di fanatichi che da-o 1981 pasavan i anni a no festezâ in tæra argentinn-a. O Boca aloa o se levava quella spinn-a dòppo unz’anni e co-a patta de l’urtima giornâ davanti

    a-o San Martín de Tucumán, ch’a l’à descadenòu l’axillo inta “Bombonera”. A squaddra, conduta da l’urugoaian Oscar Tabárez e comandâ into zeugo da-o “Beto” Márcico, a l’à arecugeito dexe vitöie, sette patte e doe desfæte, incluzo o trionfo in sciô River into derby “superclásico” 1–0 co-o gòl do Sergio “Manteca” Martínez.

    Pe de ciù, se levavan finarmente a raggia da finale persa l’anno primma contra o Newell’s quande l’oufeuggio ofiçiâ o gh’ea stæto levòu da quelli de Rosario, che aveivan pigiòu anche l’“Apertura” 1990. A squaddra do Meistro a riçeveiva o pòsto che inta stöia a l’aveiva meitòu.

    Galeria de fotografie

  • O periodo Macri

    A desfæta pe 6 a 4 contra o Racing inta mæxima “Bombonera” a no l’à vosciuo dî solamente a tristessa into zeugo e a raggia pe-a perdia do torneo che ciù avanti o l’à

    vinto o Vélez anche se o Boca o l’ea in vantaggio de sei ponti. Ma a l’é stæta anche a seia de l’arivo do Mauricio Macri a-a prescidensa do club. Quell’anno, segnòu da-o ritorno do Diego Maradona dòppo quatòrz’anni, l’é incomensòu i dêx’anni indoæ, di quæ i primmi doî avieivan avuo anche de dificoltæ fin a l’arivo da stabilitæ sportiva do 1998

    insemme a-o Bianchi. O Macri o l’à favorio a modernizaçion de l’istituçion e o l’é stæto o prescidente ch’o l’à fæto fâ e refaçioin do stadio. I seu dozz’anni a-o comando do club gh’an dæto a fòrsa necesaia pe intrâ con soliditæ inta neuva era.

  • O mito do Román

    A seia di 10 de novenbre do 1996, co-o 2–0 contra Unión inta “Bombonera”, a l’à segnòu l’ezòrdio do Juan Román Riquelme co-o mariölo giano e bleu. Quello figeu, tanto sogetozo quante pin de lentigge in faccia, co-o pasâ di anni o saieiva vegnuo mitico. O l’é stæto coscì determinante da levaghe o record a-o Silvio

    Marzolini e da scangiâ into zugòu ch’o l’à avuo ciù partie inta sede do Boca; ò in sciô cortî de caza seu, comme gh’é cao ciamâ o stadio dov’o l’à protagonizòu tante grende conquiste. I primmi titoli sotta a-o comando do Carlos Bianchi, e coppe “Libertadores”, a finale contra o Real Madrid a Tokyo, i derby, i gòl, e migiæe de assist... Riquelme o l’é scinònimo de Boca.

    “Son nasciuo bostero e moiö bostero” o dixe de spesso. Nisciun o peu dubitane.

  • O vicerè de La Boca

    Dòppo sei anni sensa vitöie ofiçiæ, o Boca o l’é ariêscîo a festezâ insemme a-o Carlos Bianchi. Into luggio do 1998 o l’é incomensòu o megio periodo da seu stöia e o sorvenominòu “Vicerè” o l’é arestòu l’alenatô de ciù sucesso into club. Into primmo canpionato o l’à fæto ‘na squaddra pròpio destrutiva e o l’à strepòu o titolo

    in mainea invitta (trezze trionfi e sei patte). O “Vicerè” o l’à rinforsòu o Riquelme e o l’à preparòu a cobia stòrica formâ da-o Guillermo e da-o Palermo, ch’a l’à misso a segno vinti ræ inte quello “Apertura” do ‘98, veo record inti tornei curti. Quella squaddra inponente ch’a paiva invinsibile, a l’é stæta davei coscì: 40 partie sensa ese sconfita e, ancon into

    “Clausura” ‘99, a l’à vinto ‘n atro “bicampeonato”. O Bianchi o l’incomensava aloa a stradda verso l’inmortalitæ.

    Galeria de fotografie

  • Torna padroin do mondo

    O neuvo milenio o l’à portòu inderê e vege aie gloioze inte coppe. Dòppo vintidoî anni, o Boca o l’à torna conquistòu e Americhe quande o l’à alsòu a “Libertadores”. A stradda verso a coronn-a a l’é stæta unica, co-o trionfo stòrico pe 3–0 contra o River in quarti de finale e a mâveggia conpia in Brazî, a-i rigoî

    co-o potente Palmeiras. L’anno indoòu o gh’avieiva ancon portòu o titolo locale a l’“Apertura”. Aloa sensa Walter Samuel e Rodolfo Arruabarrena, a squaddra a l’à mantegnuo a soliditæ e a l’à fæto a festa dòppo dozze vitöie, çinque patte e doe desfæte. E into mezo do canpionato, l’é arivòu a Coppa ch’a l’à reizo o Boca o megio do mondo. A l’à vinto pe 2–1 in sciô Real Madrid, in Giapon

    inte ‘na magica neutte con doe ræ segnæ da-o Palermo, e a l’à portòu torna a Coppa Intercontinentale in Argentinn-a. O l’é stæto ‘n trionfo epico contra ògni previxon. Anno da no scordâ mai ciù. E o se saieiva ripetuo.

  • Ancon ina coppa co-o sponcion

    Sensa l’eröe Palermo, ma co-o Riquelme in ativitæ, o contributo do Marcelo Delgado e e conoscense tecniche do Bianchi, o Boca o l’à ripetuo a conquista da “Libertadores”. Stavòtta, con de magnifiche ezibiçioin in caratere d’òspite. Inta finale, o l’à sconfito o Cruz Azul in Mescico.

    Gh’é stæto da andâ a-i casci de rigô e o spetacolo o l’à fæto Oscar Córdoba: o n’à sarvòu un, e i mescichen an falio in atri doî. Inti urtimi sei meixi de l’anno, a squaddra a s’é desfæta ancon de ciù co-e sciortie do Ibarra e do Bermúdez. E inta finale intercontinentale contra o Bayern München

    no l’é stæto poscibile de ripete a vitöia de l’anno preçedente. Dòppo ‘na partia estremamente dua, a desfæta a l’é stæta pe 1 a 0 in tenpo suplementare. Questa partia a l’avieiva segnòu l’adio do Bianchi a-o seu primmo periodo into club.

    Galeria de fotografie

  • O Bianchi, de ritorno co-a glöia

    Pasòu in anno sensa titoli, o ritorno do Bianchi o gh’avieiva fæto repigiâ a glöia. E træ vòtte. Sensa o stile do Riquelme, ma con l’eletrica apariçion do Carlos Tévez, o Boca o l’à abarlugòu tutti inta “Libertadores” e in finale o l’à sconfito o Santos do Brazî co-o totale de 5–1.

    E urtime sette partie son stæte vinte in mòddo consecutivo, dòppo o schincapê do primmo giron a-i òtâvi de finale contra o Paysandú brazilian. No avieivan da quêtâ manco inta segonda parte de l’anno. E a formola do 2000 a se saieiva ripetua. L’é stæto vinto o canpionato locale inte ‘na mainea òtima (unze trionfi, sei patte e doe desfæte), e co-o contributo do Fabián Vargas

    e do brazilian Pedro Iarley. A-i 14 de dixenbre, o segondo periodo do “Vicerè” o saieiva arivòu in èstaxi totale. Torna in Giapon, e davanti a-o potente Milan, o l’é finio canpion do mondo. Dòppo o 1–1 inti 120 menuti (co-o gòl do Matías Donnet), o Roberto Abbondanzieri o l’é devegnuo idolo quand’o l’à sarvòu i casci de rigô do Pirlo e do Costacurta (o Seedorf o n’à desviòu un); e o Boca

    o l’ea consacròu. In atr’anno incredibile. Tokyo, torna a-i sò pê.

    Galeria de fotografie

  • O Boca do Basile

    L’arivo do Alfio Basile a-a meitæ de l’anno e, tra l’atro, e asunçioin de Federico Insúa e Cata Díaz an fæto risorge a squaddra dòppo ‘na scarsa stagion. Gh’é stæto a rivelaçion di zoeni Rodrigo Palacio e Fernando Gago, e coscì o Boca o l’à vinto l’“Apertura” con dozze vitöie, quattro patte

    e træ desfæte. Ma o no saieiva stæto l’unico trionfo de l’era do “Coco”. Solo inte ‘n anno, fin a-a a meitæ do 2006, quella squaddra a l’à meitòu tutte e coppe ch’a l’à zugòu. A l’à conquistòu a “Recopa” davanti a l’Once Caldas e a l’à goagno a “Sudamericana”, pe concludde inta megio mainea l’anno do çentenaio de l’istituçion. In finale, a l’à patòu e doe partie contra i Pumas mescichen e a s’é torna consacrâ a-i

    casci de rigô co-a grande prestaçion do Abbondanzieri. L’anno apreuvo, a l’à repigiòu o titolo locale e a l’à fæto a festa a giornâ primma da fin into stadio do Independiente. E pe-a “Recopa” a l’à vinto in sciô São Paulo do Brazî. Coscì o periodo do Basile o l’ea terminòu inte ‘n mòddo stupendo:

    in sce çinque tornei zugæ, çinque vinti. Ma infin o “Coco” o l’é partio pe-a Naçionale.

    Galeria de fotografie

  • A sesta “Libertadores”

    L’anno o l’é incomensòu co-a benediçion. Dòppo quattr’anni e mezo in Ouröpa, o Juan Román Riquelme o l’é ritornòu in pinn-a fòrsa. O regallo o l’é duòu sei meixi e o l’é servio a faghe mette torna sciù a “Libertadores”. Sotta a-o comando do Miguel Russo, quella squaddra a l’à riunio di zugoei da-i pê

    senscibili (Banega, Riquelme, Palacio) e co-o superbo livello do Román a l’à giòu tutto o continente pe mostrâ a seu perfeçion into zeugo. In finale, a l’à spremuo i brazilien do Grêmio co-o totale de 5–0. Verso dixenbre, però, l’é spontòu a tristessa. Sensa o Riquelme (tornòu in Spagna a-o Villareal), a squaddra a l’é cheita inta finale da Coppa do Mondo pe-i club contra o Milan pe 4–2 (ræ do Palacio

    e “autogol” do Ambrosini) e coscì i italien repigiavan quello che gh’ea stæto levòu do 2003. Quello zeugo o l’à segnòu a partensa do Miguel Russo.

    Galeria de fotografie

  • Repiggio stòrico

    Con l’arivo a-a prescidensa do Pedro Pompilio dòppo l’iniçio do percorso politico do Mauricio Macri, a direçion tecnica l’é stæta pigiâ da-o Carlos Ischia, e o l’é torna vegnuo a zugâ o Riquelme ascì. I primmi sei meixi de l’anno, a squaddra a l’à perso a “Libertadores”

    in semifinale, sconfita da-o Fluminense. Inta segonda meitæ, o Boca o s’é in cangio repigiòu da-a lexon do Palermo a-i ligamenti incroxæ (rinpiasòu da-o zoeno Lucas Viatri) e o l’à superòu o vantaggio d’unze ponti ch’o gh’aveiva o San Lorenzo. Coscì, o l’à avuo a poscibilitæ de zugâ contra quelli e contra o Tigre pe disputâ o torneo “Apertura”. O Boca o l’à vinto in sciô San Lorenzo e o l’à perso con quelli do

    “Matador”, ma anche coscì o l’à festezòu a vitöia a-a “Bombonera”. Quell’anno ascì l’é stæto vinto ancon ina stella internaçionale: a “Recopa” dòppo doe partie davanti a l’Arsenal de Sarandí.

    Galeria de fotografie

  • L’adio do mascimo “goleador”

    A stöia d’amô fra e ræ a l’é incomensâ do 1997 e a l’é finia a-i 18 de zugno do 2011 into stadio do Gimnasia y Esgrima La Plata. Li o Martín Palermo o l’à dito l’adio

    ofiçiâ a-o balon e a-a seu cariera eceçionale ch’a l’é segnâ a feugo in scî euggi di fanatichi. Con 236 gòl inte 404 partie zugæ, o dito “Titán” o l’é arivòu a ese o mascimo marcatô da stöia do Boca. Dòppo a seu partensa, durante o segondo semestre de l’anno, o gruppo do Falcioni o l’à fæto invitto a stradda verso o titolo con 11 ponti de vantaggio in sciô segondo. L’exito incontestabile o

    l’à incluzo 12 vitöie e 7 patte. A-a fin de l’anno, gh’é stæto anche de novitæ istituçionali: co-o record de squæxi 25.000 eletoî, o Daniel Angelici o l’é stæto diciaròu o neuvo prescidente do club pe continoâ a inandiâ quello progetto de modernitæ.

  • Coppa Argentinn-a

    Dòppo avei consegoîo invitti o torneo “Apertura” 2011, o 2012 o l’é incomensòu co-a ciù grande aventua continentale. A squaddra comandâ da-o Julio Falcioni a l’é arivâ inta finale da “Libertadores” ma a l’é arestâ solo a-e pòrte do çê apreuvo a-a cheita inta partia deciziva contra o

    Corinthians. Pöchi meixi ciù tardi ghe saieiva stæto a rivinsita. O Boca o l’é arestòu o primmo canpion da “Copa Argentina” inta neuva verscion. O l’aveiva za òtegnûo quello trofeo pe-a primma vòtta do 1969; e torna do 2012. O l’à zugòu sei partie, pe vinsine doe durante i 90 menuti e quattro a-i casci de rigô. In finale a l’à sconfito o Racing

    pe 2 a 1 co-i gòl do Santiago Silva e do Lucas Viatri. E o s’é consacròu.

    Galeria de fotografie

  • O vicerè, tersa parte

    Carlos Bianchi, o tecnico vegnuo mitico, o l’é ritornòu in sciâ fin do 2012, finio o ripözo de l’atro alenatô e fæto l’acòrdio co-o prescidente Angelici in pöche paròlle. O stadio pin

    o l’à riçevuo in prezentaçion. L’iniçio do 2013 o l’à formalmente segnòu o terso ritorno do Bianchi a-o Boca. O tecnico co-o ciù grande sucesso da stöia o l’à pigiòu l’incarego a-i 5 de zenâ e scin da quella cada matin s’é açeizo o motô do neuvo periodo. O ritorno o l’à anche conpio a vegnua do Juan Román Riquelme e a consolidaçion de quella cobia

    – un de feua e l’atro drento – ch’a n’à dæto tante alegrie fra o 1998 e o 2001. Insemme, ciù vegi in etæ e inte batagge lotæ, n’an fæto torna fâ di seunni.

  • 1905
  • 1925
  • 1940
  • 1963
  • 1976
  • 1981
  • 1996
  • 2003
  • 2007
  • 2011
  • 2013